În „Sâmbăta lui Sântoader“ (prima sâmbătă după Lasatul Secului) sau a „morţilor“, din Săptămâna Sântoaderului, se pomenesc moşii, cu colivă şi alimente de post. În credinţa populară, Sf. Toader este tânăr şi are 9 cai cu care aleargă după soare ca să-l ţină pe cer. De ziua sfântului sunt împodobiți caii cu ierburi şi ciucuri roşii şi sunt plimbați prin sat sau alergați („încuratul cailor“). Se spală părul cu fiertură de oman. Fetele se uită în oglindă şi spun: „Toadere, Sântoadere, / Să-mi crească codiţele / Ca la cai, comiţele.“

Din aceeaşi fiertură se pune şi în apa vitelor şi a păsărilor, pentru a fi sănătoase. Bărbaţii îşi tund părul şi scurtează cozile cailor. În noaptea de „Sântoader“ nu se framântă pâine, nu se toarce, nu se ţin şezători şi nu trebuie să te afli pe drum, pentru că te aleargă caii lui.

Dacă în „Joia Strâmbă“ te duci şi speli, noaptea vin caii lui Sântoader şi zdupăne prin casă. Şi-i visezi. (Drăgoi Silina, 70 ani, comuna Predeşti – Dolj, martie 1999).

În comuna Desa, în Sâmbăta lui Sântoader se organizează, de ani buni, o întrecere hipică la care participă tinerii cu caii lor, atât din Desa cât şi din comunele învecinate: Poiana Mare şi Ciupercenii Noi. Autorităţile locale au încurajat această manifestare şi au instituit o modalitate de premiere a cailor, dimpreună cu călăreţii lor, fapt ce face întrecerea şi mai atractivă, iar pe locuitorii comunei şi mai curioşi.