Amalia Marica s-a născut în comuna Tunarii Noi, judeţul Dolj, în anul 1913.

A urmat 6 clase în comuna natală, apoi cursurile unei şcoli de meserii din Drăgăşani, unde a învăţat să lucreze la războiul de ţesut.

După o altă specializare, timp de trei ani, s-a angajat la Atelierul de ţesătorie din Segarcea, care funcţiona pe lângă Domeniile Coroanei.

Ajunsă în atelier, a încercat să realizeze tot felul de covoare: olteneşti, persane, caramanliuri, toate cu modele noi, proprii.

Aici erau crescuți și viermi de mătase; mătasea obţinută era filată şi ţesută, obţinându-se pânza de borangic, comenzi pentru aceasta primind chiar şi din partea Maiestăţii sale, Regele Mihai I.

În viaţa sa, Amalia Marica nu a putut să pună covor oltenesc pe jos: „Parcă-i strivesc floarea! Şi mie-mi plac florile foarte mult, nu pot călca pe ele!“.

În ziua de 14 august 1999, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA a organizat, în Dumbrava Sibiului, primirea de noi membri în Academia Artelor Tradiţionale. S-a numărat printre ei şi Amalia Marica, ţesătoarea din Segarcea, care cu mândrie spunea: „Am ţesut pânză de borangic şi pentru Maiestatea Sa, Regele Mihai I, regele românilor!“

Amalia Marica a plecat „dincolo“ cu durerea în suflet că meşteşugul ţesutului, în special ţesutul pânzei de borangic, dispare încet – încet de pe meleagurile Doljului.