Obicei cu dată mobilă, practicat la lăsarea Postului Paştelui, este consemnat în timp, în Dolj, în localități ca: Brabova, Bulzeşti, Bucovăţ, Carpen, Călăraşi, Cernăteşti, Cleanov, Gighera, Ostroveni, Pieleşti, Teslui, Ţuglui etc.

Duminica Lăsatului de Sec, este precedată de una dintre cele mai mari sărbători dedicate morţilor, moşilor şi strămoşilor, numită Moşii de Iarnă sau, după alimentul nelipsit care se împarte în această zi, piftia din carne de porc, moşii de Piftii.

Tinerii ajunşi la vârsta căsătoriei se strâng în punctul cel mai înalt al satului, pe vreun deal sau movilă, şi în jurul unui foc straşnic, făcut cu vreascuri si uscături, se desfăşoară „strigarea peste sat“ sau „strigatul în coastă“. Împărţiţi în două cete, ei strigă fetele de măritat sau numele fetelor pe care ar dori să le peţească. Strigăturile au uneori nuanţe satirice vizând fetele urâte, femeile leneşe, „craii“ satului sau beţivanii. În satele din sud sărbătoarea se mai numeşte şi „Aoleo, Mărie“, iar focurile purtau denumiri ca „bobotaie“ – la Călăraşi, „bâlbătaie“ – la Gighera, „bolbotaie“ – la Ostroveni. În zona de câmpie, focurile se fac „la răscruci“, la întretăierea uliţelor. În partea de nord a judeţului, focurile se aprind pe locurile cele mai înalte: movile, dealuri.