Sărbătoare populară cu dată fixă, se desfăşoară în fiecare an la 23 aprilie, zi în care se sărbătoreşte Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Proorul constă în împodobirea stâlpilor porţilor, a streşinilor caselor, a adăposturilor pentru vite cu ramuri verzi, luate din pădure, sau cu crengi de tei, salcâm, liliac. Acest obicei reprezintă credinţa că ramura verde apără oamenii, vitele şi semănăturile de forţele malefice, care devin foarte active acum la Sf. Gheorghe, când începe şi Anul Nou Pastoral. În unele sate ale Doljului, la Ţuglui şi Urzicuţa, sau pe Valea Dunării (Bistreţ), tinerii obișnuiau ca în zorii zilei de Sf. Gheorghe să meargă cu căruţele la pădure, ca să adune ramuri verzi de salcie, răchită sau plop, pe care le sfinţeau în biserică şi le împărțeau gospodarilor pentru a-şi „împroora“ porţile, casele şi chiar vitele.

Celor ce poartă numele Sfântului Gheorghe li se fac urări speciale, la care se adaugă cântecele lăutarilor care însoţesc alaiul Proorului.