Este un obicei cu dată fixă, 7 ianuarie, regăsit în satele din sudul zonei etnografice Dolj (Poiana Mare, Desa, Negoi, Dobridor, Motãtei, Maglavit, Golenti, Catane, Bistret, Unirea, (Risipiti), Ciupercenii Noi, Smârdan. Fântânile sunt păzite pentru a nu fi spurcate (se aruncã în fântână paie, pleavã, cenusã etc.). Cei care nu reusesc sã păstreze fântânile curate, sunt pedepsiți, batjocoriți și obligați să curețe fântâna până dimineață. Începând din dupã amiaza zilei de 6 ianuarie (Boboteaza), fântânile erau împodobite cu papură, stuf, crengi de brad. La Poiana Mare, Moțăței, Maglavit, se adăugau peșchire, velințe, chilimuri. Lângă fântâni se aduc paie, coceni, lemne, anvelope, pentru întreținerea focului toată noapteaÎn zilele noastre, păzitul fântânilor este, mai ales, un prilej de petrecere pentru familiile care locuiesc pe ulițele cu fântâni, nelipsind muzica și dansul. Dimineața, cei care vin la fântână se spalã pe față și pe mâini cu apă, iar flăcăii care au păzit fântânile pleacă cu iordănitul. Apa pentru iordănit se ia numai din fântânile care au fost păzite și păstrate curate până în dimineața zilei de 7 ianuarie (Sf. Ioan).