Ion (Nelu) Iovănescu, din Cioroiași, se trage dintr-o familie în care cântecul popular era pe deplin prețuit. Bunicul, Nelu Petrache, cânta la clarinet, un unchi, Matache Iovănescu era un bun cavalist, iar el, Nelu lu’ Costică al lu’ taica Neață, pe la 15 ani și-a încercat talentul la un clarinet cumpărat de tatăl său cu banii de pe trei care de grâu și adus din Cehoslovacia, care, din păcate, a fost sfărâmat de roata unei trăsuri a boierului Cioroianu. Apoi, prin 1939, tatăl său i-a cumpărat un clarinet „pe stânga“ de la magazinul „Harpa“. S-a afirmat în armată când George Hazgan, cu care era coleg, a făcut o selecție printre militari pentru un ansamblu folcloric. A cântat și la fluier iar, în final, s-a oprit la caval. A participat la multe spectacole și concursuri și se mândrește cu premiul obținut la Festivalul „Maria Tănase“, ediția a II-a din 1971.

Are mai multe instrumente făcute pe specificul lui de stângaci, între care unul făcut la Crasna, de Ionel Bogheanu, din lemn de prun. La un alt caval a făcut modificări pentru a putea cânta la el și sârbe. Cel mai drag îi este însă cel făcut de Nicu lu’ Prodin, în 1930, din salcâm, căruia nea Nelu i-a făcut o protecție ca să nu se spargă. Fire sensibilă și perseverentă, Nelu Iovănescu are 74 de ani și este considerat cel mai bun cavalist al Olteniei.