Ion Stăncele din Daneți, zis Jane al lu’ Fudulache al lu’ Vâgă, poate cel mai subtil interpret al baladei oltenești, a plecat și el în lumea celor fără dor. Viața sa a fost indisolubil legată de cântecul popular, fără de care, spunea el, n-ar fi putut trăi. În ultimii ani de viață, fiind lovit de o pareză, n-a mai putut cânta la chitară, dar își asculta înregistrările și programele muzicale la radio. În cele din urmă s-a vindecat. „Dumnezeu, doctorul si Studioul de Radio Craiova m-au vindecat“, spunea el în 1997. A cântat foarte mult. La nunți se ducea să cânte nechemat, numai de dragul de a cânta. Cu Florea Cioacă și Gheorghe Tilică a cântat la multe nunți. A fost pe scenă cu nume mari: Achim Nica, Dolănescu, Matei Constantin, Maria Ciobanu, Ioana Cristea. Îl preocupa mult alegerea repertoriului spunând că „trebuie să știi ce cânți și cum cânțiׅ.“

CENTRUL JUDEŢEAN PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURII TRADIŢIONALE DOLJ

FONOTECA

Fişă casetă audio

Nr. inventar / catalog: 18 / Faţa 1

Durata înregistrării: 6o minute

Genul culegerii: Interviu cu rapsodul popular ION (JANE) STĂNCELE din DANEŢI

Culegător: Paula Dogăroiu, Minodora Melcioiu, George Obrocea

Data şi locul culegerii: septembrie 1997, DANEŢI.

Obs. Caseta cuprinde interviul realizat cu rapsodul popular Ion (Jane) Stăncele (voce şi chitară), dar care între timp a suferit un accident vascular şi acum este în recuperare.

Întrebare: – Vă scrieţi amintirile acolo?

Răspuns: – Da, da. (intervenţia soţiei: Nu doarme toată noaptea…). Din trecut. Viaţa, pe unde-am fost, ce-am cântat…

Î.- Cine v-a-ndemnat să scrieţi?

R.- Eu.

Î.- A fost un îndemn de la Dumnezeu?

R.- Gândul meu. Mă gândesc să rămână ceva… Să citească fetele. Am două fete. Acum nu mai vorbesc bine din cauza… (bolii).

Î.- Da’ v-aţi recuperat bine. Vorbiţi foarte bine.

R.- Doctoriţa care m-a tratat pe mine a vrut să mă facă şi mai bine şi mi-a făcut o injecţie ca să-mi ia tensiunea; aveam 16-18-20-24; când beam creştea…

Doctoriţa mi-a făcut injecţia ca să scadă repede tensiunea, doctoriţa nu că mi-a făcut rău, a vrut să facă bine, dar a pus o asistentă, o fetiţă să o facă… (vorbeşte foarte greu din cauza bolii). Şi-am stat în pat, de-atunci, 2 ani ; acum am început să mă simt mai bine, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi al doctorului, şi al muzicii populare de la Radio Craiova…

Î.- Dumneata ai auzit când am făcut eu o emisiune la radio, te-ai auzit atunci?

R.- (soţia: I-a spus lumea…). Nu mai îmi trebuia nici chitară, aparat, am dat tot…

Î.- Da’ mai ţii minte toate baladele pe care le cântai?

R.- Absolut.

Î.- Să le scrii! Toate să le scrii!

R.- Le scriu. Am balade care nu s-au cântat la radio.

Î.- Păi, nu s-au cântat. Există mai multe variante.

R.- Am dat tot la nepoată: televizor, casetofon, aparat, bicicletă. Nu vream să mai văd nimic, decât moartea… Mă gândeam numai la moarte.

Î.- Da. Da’ acum eşti foarte bine!

R.- Mă simt foarte bine.

Î.- Da’ cu chitara ai mai încercat, un pic aşa?

R.- Am dat şi chitara, am dat tot…

Î.- Rău ai făcut! Ştii ce făceai dacă păstrai chitara: uite, făceai exerciţii şi erau ca un fel de gimnastică pentru dumneata.

R.- Vă înţeleg. Am un ginere care e inginer. Are trei chitare. Îmi place să urmăresc în ce ton cântă. Nu vrea să vină la mine-n vizită de frică ca iau chitara…

Da’ lasă că-mi iau altă chitară nouă.

Î.- Ia, să vezi ce bine te faci dacă dumneata începi iar să cânţi. Ştii că muzica e un medicament?

R.- Ia, să citesc o dedicaţie scrisă de mine, secvenţe…

Î.- De Sf. Dumitru, pentru nea Jane Stăncele, de la Nicu Creţu, o sârbă şi o horă, cu ocazia nunţii nepotului; un cântec cu Vasilica Dinu: “Nu mi-e necaz că trăiesc!” şi un cântec cu Maria Loga: “N-au duşmanii loc de mine”.

Î.- Aţi cântat cu Florea Cioacă?

R.- La trei nunţi.

Î.- Unde, în ce localităţi?

R.- La Preajba de Pădure.

Î.- Şi eraţi în trupa lui?

R.- Nu. Am cântat şi cu Dolănescu, şi cu Achim Nica (în Vâlcea) şi cu Maria Ciobanu, la nunţi, cu Matei Constantin la Mârşani, cu tot ce-a fost mai bun…

Î.- Ziserăţi o vorbă foarte mare: că v-aţi făcut bine cu ajutorul lui Dumnezeu şi al cântecului popular?

R.- Cu ajutorul Studioului de Radio Craiova. Ăsta face foarte mult. Şi muzica este soră cu medicina. Dar medicina se învaţă, ori muzica este un dar de la Dumnezeu.

Foarte mult a contribuit, la refacerea mea, muzica: Dumnezeu, doctorul şi muzica! (intervenţie soţia: Să stai doi ani cu ochii-n tavan! Înţelegea tot, dar nu vorbea!)

Î.- Nea Stăncele, noi nu mai stăm mult, că mai mergem şi-n alte locuri. Ne ducem până la Amărăşti şi când ne-ntoarcem, dăm iar pe la dumneata şi mai stăm de vorbă…

………………………. Se întrerupe caseta…………………………….

Cântec: “Omul necăjit”

Omul necăjit

De soartă, sortit

De la plug venit,

În codru s-a dus,

Cucului s-a plâns:

Cuculeţule,

Porumbacule,

Gingăşelule…”

Pe melodie:

“Verde mărgărit

Omul necăjit

De soartă, sortit

De la plug venit

Cu ilicu’ rupt,

În codru s-a dus

Cucului s-a plâns:

Cuculeţule,

Porumbacule

Am venit din sat

Să-ţi spun de ce-am dat:

Mândra m-a lăsat,

Spune-mi ce să fac?

Cucu’ răspundea:

Eu sunt păsărea

Şi sunt mititea

Nu ştiu dragostea,

Nici pe mândra ta;

Doar o vorbă-ţi spun,

Mândrele să ţin

Nu cu minciuniţă

Şi cu părăluţă,

Sticla de rachiu

Băgată la brâu,

Cu rachiu de prună

Pentru-o mândră bună.

Şi-altceva să ai,

Căruţă şi cai;

Caii nu să ţân

Numai cu porumb:

Caii cer căpice,

Mândrele, batice;

Caii cer potcoave,

Mândrele, broboade;

Caii cer cofragi,

Mândrele, bocanci

C-au şi ele draci…

Şi-ar purta bocanci,

N-ai ce să le faci!”

Faţa 2

Î.- Vine Enceanu la dumneata să le înveţe…

R.- Lui Vasilica Dinu i se potrivesc; ea cântă balade;

“Copilul străin” se cântă aici! Varianta mea:

“Foaie verde a murele

Bate vânt vârfurile,

Pe mine gândurile

Să-mi apuc drumurile

Pe toate uliţile.

Eu pe uliţi când apuc

Duşmanii se uită crunt,

Crede că m-am pricopsit,

Da’ nu ştie ce-am păţit,

Copilaşii i-am crescut

Prin străini au pribegit

Şi-acum cu ochii mă uit…”

Î.- Îl ştii pe Diaconu, de-aici din sat, l-a cântat şi el, altă variantă, nu asta?

R.- Şi “Vaporul Titanic” se cântă, e foarte frumos.

Î.- Da’ ăla nu este folclor; este din perioada interbelică, o categorie aparte…

R.- I se potrivesc Vasilicăi Dinu, care are vocea mai aproape de bărbat…

Î.- Dacă o să vă faceţi mai bine, poate vom mai face nişte înregistrări la Craiova.

Toată lumea spune că folclorul este spre dispariţie: nu e aşa! O să vedeţi d-voastră! Noi, ăştia nu vom mai fi când toată lumea va întreba de folclor şi vor alerga ca să-l găsească, vor săpa şi-n piatră seacă să-l găsească…

R.- Am avut ocazia să cânt cu Florea Cioacă, la trei nunţi la Preajba; unu’ e Tilică Gheorghe din Mârşani, care nu se mai naşte aşa ceva, cel mai bun viorist, şi-al treilea este Nicu…

Î.- Da’ nu ca Cioacă. Ăsta e mai studiat. Da’ ia, spune-mi ce mai face Florică Gancea, ce face? Câţi ani are el? Eu am fost cu el în Cehoslovacia. Unde stă?

R.- E aproape de mine aici.

Î.- Când ‘oi mai veni eu odată să-l chemi aici pe Florică, să-l văd şi eu…

Cânta o doină, culeasă de mine şi tipărită într-o carte la noi, la instituţie, şi avea o voce subţire!

R.- Cânta pe două voci…

Î.- Da’ acum mai cântă pe la nunţi?

R.- Cântă şi acum.

Î.- Nu-l mai ştiu. Nu l-aş mai cunoaşte.

R.- Mă duc şi eu la nunţi, nechemat; unde e muzică bună şi sunt oameni de omenie, numai s-ascult muzică. N-am avut şi eu noroc… Dumnezeu s-a pus contra.

Î.- Ee, lasă, a fost o încercare. Ştii că omu-n viaţă păţeşte multe. Da’ pe cine ai la nuntă pe 20 octombrie?

R.- Pe Roşu Nicu, cu Mugurel acordeonistul, cu nevastă-sa care cântă foarte bine.

Î.- Ce cântă?

R.- Cântece populare şi manele…

Î.- (către soţie) D-voastră aţi cântat vreodată?

R.- Da.

Î.- Aţi cântat la nunţi?

R.- Nu. Aşa…

Î.- De unde aţi învăţat să cântaţi?

R.- De la părinţii mei. Cântau foarte frumos. Tatăl meu cânta… Aoleo!…

Î.- Erau lăutari?

R.- Nu.

Î.- Da-i plăcea să cânte?

R.- A fost distractiv la viaţa lui… Mai aveţi mult până la pensie doamna Paula?

Î.- Am ieşit, da’ uite mă mai ţin de “prostiile” astea…

R.- Nu sunt “prostii”.

Î.- Şi eu zic tot aşa, de-aia m-am întors.

R.- Altul în locul d-voastră nu face ce-aţi făcut d-voastră?

Î.- Nu-i păcat! Doamna Paula e un om să stea acasă, să citească romane?

R.- Citesc şi romane… Citesc câte 10 pagini şi adorm…

……………………S-a întrerupt caseta…………………………………

TRANSCRIERE: Dumitru Nicolae

DATA şi LOCUL TRANSCRIERII: 16 martie 2006, Craiova, CJCPCT Dolj.